Îmi plăcea să-mi simt corpul cuprins de căldura păturii, să simt mirosul de ceai cu lămâie și să ascult vocile celor din casă, fără să le văd chipurile. Lumea mea interioară era plină de sunete, senzații și trăiri. Nu-mi era deloc natural să-mi imaginez scene vizuale sau să vizualizez lucruri. Dacă închideam ochii și încercam „să văd” ceva, era ca și cum priveam într-o ceață.

Mult timp n-am știut că fiecare dintre noi are o cale preferată prin care percepe realitatea. In acel moment din copilarie eu funcționam prin simțire și ascultare, iar canalul vizual era ca un geam aburit. Când am descoperit NLP-ul, am început să-mi „curăț” acea fereastră și să accesez conștient acea parte din mine care fusese uitată sau blocată.

Așa am aflat despre VAKOG – un model care explică felul în care ne construim realitatea prin simțuri. Te invit să-l descoperi și tu, poate chiar să-ți recunoști propriile preferințe senzoriale. E o călătorie interesantă spre o înțelegere mai profundă a ta și a celor din jur.

 VAKOG este un acronim des utilizat în programarea neuro-lingvistică (NLP) pentru a descrie principalele canale senzoriale prin care percepem lumea și ne formăm experiențele.

Fiecare literă reprezintă unul dintre cele cinci simțuri:

• V – vizual (imaginile și detaliile pe care le percepem prin văz)
• A – auditiv (sunetele și tonurile pe care le auzim)
• K – kinestezic (senzațiile fizice și emoționale)
• O – olfactiv (mirosurile)
• G – gustativ (gusturile)

Aceste canale senzoriale constituie baza prin care interpretăm lumea și construim hărțile noastre mentale. În NLP, aceste „hărți mentale” sunt esențiale, deoarece ele modelează modul în care reacționăm, interpretăm informațiile și interacționăm cu ceilalți.

Utilizarea VAKOG în NLP

Fiecare individ tinde să aibă un canal senzorial preferat sau predominant. Acest lucru nu înseamnă că alte canale nu sunt utilizate, ci doar că persoana respectivă procesează informațiile mai ușor prin acel canal principal. NLP se folosește de această cunoaștere pentru a îmbunătăți comunicarea, creând o conexiune mai profundă și personalizată între interlocutori.

Descrierea fiecărui canal senzorial

1. Vizual: Persoanele vizuale gândesc și învață mai ușor prin imagini și culori. De obicei, își amintesc cu ușurință detalii vizuale și adesea folosesc expresii precum „Văd ce spui” sau „Îmi imaginez asta.” În comunicare, cei vizuali pot fi influențați puternic de aspectele vizuale ale prezentării și de gesturile interlocutorului.
2. Auditiv: Persoanele auditive sunt mai sensibile la tonul vocii, intonație și alte sunete din jur. Preferă să învețe ascultând și pot folosi frecvent fraze ca „Sună bine” sau „Asta îmi spune ceva.” În conversație, ele acordă atenție cuvintelor și ritmului discursului.
3. Kinestezic: Aceste persoane sunt axate pe simțurile fizice și pe senzațiile emoționale. Preferă să experimenteze direct lucrurile și au o memorie mai bună pentru experiențele fizice și emoționale. Deseori folosesc expresii ca „Simt că” sau „Asta mă mișcă.”
4. Olfactiv și Gustativ: Aceste canale sunt mai puțin comune, dar sunt relevante în situații unde mirosurile și gusturile joacă un rol important în crearea unor amintiri puternice. Ele pot avea o influență indirectă asupra emoțiilor și amintirilor, iar persoanele sensibile la aceste simțuri pot spune „Are un miros specific” sau „Gustul mă duce cu gândul la…”

Aplicarea VAKOG în coaching și terapie

În coaching și terapie, conceptul VAKOG este folosit pentru a ajuta clienții să își identifice și să își înțeleagă propriile preferințe senzoriale, ceea ce le poate îmbunătăți auto-cunoașterea și procesul de învățare. De asemenea, terapeuții și coachii pot adapta comunicarea și tehnicile de intervenție pentru a se potrivi mai bine cu stilul senzorial al fiecăruia, ajutând la o integrare mai profundă a noilor comportamente și idei.

Exemple practice de utilizare VAKOG

Într-o sesiune de coaching, un coach poate observa tiparele lingvistice ale clientului pentru a identifica canalul dominant. Dacă un client spune adesea „nu văd soluția,” coachul poate folosi mai multe imagini și tehnici vizuale pentru a-l ajuta să-și clarifice obiectivele.

În terapie, dacă un client relatează „simt o greutate în piept când mă gândesc la problemă,” aceasta poate indica o orientare kinestezică, iar tehnicile centrate pe senzații fizice, precum respirația profundă sau relaxarea progresivă, pot fi de ajutor.

Concluzie

Modelul VAKOG din NLP ne oferă un cadru prin care să înțelegem mai bine modul în care percepem și procesăm realitatea. Prin adaptarea comunicării la canalul senzorial dominant al celorlalți, fie în cadrul personal, fie profesional, putem construi relații mai eficiente și putem sprijini mai bine procesul de învățare și dezvoltare personală.

Așa că, data viitoare când cineva îți spune „nu văd ce vrei să zici”, poate doar are o busolă senzorială diferită de a ta. Poate e kinestezic, auditiv sau, cine știe, poate doar flămând și îi e greu să se concentreze pe altceva decât pe mirosul de covrigi de la colț.

Indiferent care e canalul tău preferat, vestea bună e că toate pot fi exersate, dezvoltate și integrate. Iar cu puțină curiozitate (și poate și puțină joacă), VAKOG devine nu doar un model, ci o cheie către o lume interioară mai clară și relații mai armonioase.

Până la urmă… viața e mai frumoasă când o vezi, o auzi, o simți, o miroși și o guști cu adevărat. Preferabil nu toate în același timp… dar niciodată nu se știe!

Cu drag,

Iuliana Rotaru PhD