Bine te-am întâlnit pe NLP Concept!

Îți amintești cum este să fii îndrăgostit, cum se simt fluturii în stomac ? Îți amintești cum te simți când iubești pe cineva? Sau cum este să simți că ești acceptat și iubit așa cum ești?

Dacă îți aminteșți toate aceste lucruri, atunci acest articol îți este dedicat ție, dragă cititorule.

„În momentul în care simți că nu mai ești dependent de nimeni, în ființă ți se instalează o tăcere profundă, o relaxare lipsită de febrilitate și tensiune. Dar asta nu înseamnă că atunci vei înceta să iubeșți. Din contra, vei cunoaște pentru prima dată o nouă dimensiune, o nouă calitate a iubirii, o iubire care nu se mai limitează la cuvinte și care se apropie mai degrabă de prietenie pură.” – Osho

Diferența dintre îndrăgostire și iubire

Este ușor să te îndrăgostești, mai greu este să iubești. Sau altfel spus, oricine poate să se îndrăgostească, însă nu oricine poate să iubească. Îndrăgostirea nu este o alegere conștientă și din acest motiv de cele mai multe ori oamenii afirmă că s-au îndrăgostit de persoane nepotrivite. În schimb, să iubești este o alegere pe care o faci în mod conștient.

Îndrăgostirea poate fi privită că o „capcană a naturii” care are ca scop să asigure perpetuarea speciei umane.

Conform psihiatrului american Morgan Scott Peck, îndrăgostirea este o componentă instinctuală determinată genetic a comportamentului de împerechere; îndrăgostirea nu este iubire adevărată din următoarele 3 motive:

• nu este o alegere conștientă sau un act de voință;
• nu presupune disciplină și efort conștient din partea noastră;
• cel care este îndrăgostit nu este cu adevărat interesat de progresul personal al celuilalt și nu dorește ca celălalt să se schimbe.

În perioada de îndrăgostire, un cocktail hormonal unic de neurotransmițători (adrenalină, dopamină, oxitocina) se revarsă în sânge și inundă creierul, iar acest lucru te face să simți fluturi în stomac, te face să ai stări de euforie, de agitație, de energizare, îți diminuează pofta de mâncare sau ai insomnii.

Zona din creier activată în momentul îndrăgostirii este aceeași care reacționează și la consumul de droguri. Astfel, în starea de îndrăgostire, funcțiile cognitive care țin de gândire, logică și analiză critică par a fi alterate ca și cum ai fi sub influența unor droguri.

Când te îndrăgostești de cineva începi să proiectezi asupra acelui cineva persoana ideală pentru tine, ca și cum ai refuza să vezi cum este ea în realitate și îi pui un fel de mască. Din acest motiv în popor se spune că dragostea este oarbă iar după o anumită perioadă pur și simplu îți cade valul de pe ochi.

Te trezești și vezi că de fapt partenerul tău nu este persoana ideală pentru tine; vezi că este imperfect, vezi că are anumite defecte pe care nu ai vrut să le vezi de la început cu toate că ele erau acolo dinainte ca tu să te îndrăgostești.

Îndrăgostirea nu este făcută ca să dureze o veșnicie. 

În perioada îndrăgostirii, care poate dura în medie 2 ani, partenerii își fac curte, se străduiesc să se vândă cât mai bine (să dea cât mai bine, să-și arate părțile bune și frumoase) și folosesc toate cele 3 strategii NLP principale de iubire: își arată iubirea unul altuia (vizual), își spun iubirea unul altuia (auditiv) și se ating cu iubire unul pe celălalt (kinestezic).

Apoi, după ce focul dragostei se potolește, fiecare își exprimă iubirea în modul lui preferat care de obicei este diferit de al celuilalt și niciunul dintre parteneri nu se mai simte iubit.

Pentru creier este obositor să rămână în starea de îndrăgostire și în mod natural, după o perioadă de timp, valorile de neurotransmițători din creier revin la normal și astfel se poate face trecerea către o iubire matură.

Iubirea poate apărea și apoi înflori cu adevărat într-o relație de cuplu armonioasă, abia după ce perioada de îndrăgostire (obsesie, nebunie) a luat sfârșit. Abia atunci poți începe să descoperi partenerul de lângă tine cu bune și cu rele, să-l accepți, să alegi să rămâi lângă el și să-l iubeșți în mod conștient așa cum este el.

La fel de bine, după ce perioada de îndrăgostire a luat sfârșit, poți alege să ieși din relație și să pleci în căutarea unei noi îndrăgostiri.

Să iubești în mod conștient

Cea mai importantă nevoie afectivă a noastră nu este aceea de a ne îndrăgosti și a fi iubiți în mod instinctual; ci este de a fi iubiți cu adevărat de ceilalți deoarece aceștia văd în noi ceva ce merită iubit și aleg să ne iubească în mod conștient pentru ceea ce suntem.

Iubirea este de sine stătătoare și nu include neapărat și atracția sexuală. Așa că poți să iubești fără să fii atras sexual sau poți să fii atras sexual fără să iubești. Iubirea este unică, este una și aceeași cu cea care este într-un cuplu, între soți, între părinți și copii, între bunici și nepoți, între frați și surori sau între prieteni. Ceea ce mai există într-un cuplu împlinit, pe lângă iubire, este și atracția sexuală.

Iubirea conduce la emoții pozitive de bucurie, de entuziasm, de acceptare, de încântare, de împlinire, de compasiune. Emoțiile negative de gelozie, nevoia de a-l posedă pe celălalt, să-ți aparțină doar ție, să-ți ofere doar ție atenție și iubire, apar datorită egoismului și atracției sexuale, aceasta din urmă făcând parte din instinctul tău animalic.

Cel mai înalt nivel de iubire este acela necondiționat când nu mai contează dacă ești iubit înapoi, iar tu ești bucuros pentru că poți simți iubire pentru cineva; poți să iubești și asta îți este de ajuns. Astfel, poți să iubești chiar și dacă cealaltă persoană a plecat dintre noi și nu se mai află în corp fizic. Foarte puțini oameni ajung la acest nivel de iubire.

Suferința din dragoste

De cele mai multe ori oamenii iubesc condiționat dezvoltând atașamente față de persoana iubită și suferă când iubirea nu este reciprocă. De asemenea, există cupluri care se despart chiar dacă cei doi se iubesc. De aici se poate înțelege că iubirea nu oferă garanția unei relații împlinite.

Separarea de persoana de care ești îndrăgostit/ă, pierderea prezenței ei fizice sau respingerea romantică poate fi resimțită ca o stare de sevraj trăită ca și față de o substanță de care suntem dependenți.

Suferința din dragoste este resimțită ca o durere fizică intensă care poate chiar afecta sănătatea mentală și fizică, deoarece este activată zona din creier responsabilă cu percepția durerii fizice și a stresului determinat de durere.

De multe ori atunci când apare o separare între tine și cei pe care îi iubești, periodică sau definitivă, apare suferința pentru că îți este dor de cealaltă persoană și simți că îți lipsește, cu alte cuvinte te simți incomplet fără cealaltă persoană.

Dacă am ști și am conștientiza că noi toți suntem interconectați și că tu îl poți regăsi pe celălalt în interiorul tău, în inima ta, ne-am reduce considerabil sau chiar elimina această suferință. 

Mai jos, îți prezint povestea terapeutică Colivia cu miere din care este posibil să înțelegi mai bine ce am vrut să-ți transmit.

Colivia cu miere

Se spune că undeva, într-o țară nu prea îndepărtată, un împărat și o împărăteasa aveau un fiu, un prinț, pe care îl iubeau nespus de mult. Atât de mult îl iubeau, încât au dat ordin să i se împlinească orice dorința. Au construit pentru el un întreg palat, în cel mai frumos parc, lângă un lac minunat.

Prințul a fost foarte încântat să locuiască într-un loc așa de frumos. Mai ales îi plăcea că în fiecare cameră erau multe ferestre mari, de unde putea urmări norii, stelele, păsările, ploaia și apusul soarelui. Tot ce ținea de natură îl interesa și îi făcea o mare bucurie.

Într-o dimineață, prințul a fost surprins văzând că o rândunică zbura mereu foarte aproape de fereastra lui. După câteva zile, lipit de zid, apăru lângă fereastra lui un cuib rotund. Prințul privea atent cum rândunica aducea neobosită în cioc musculițe și viermișori ca să-și hrănească puișorii. Uneori prindea chiar el insecte pentru rândunică și puii ei. Atunci rândunica se așeza pe pervaz și își petrecea acolo mult timp ciripind voioasă.

Când puii au mai crescut și au învățat să zboare, prințul și rândunica s-au împrietenit parcă și mai mult. Ea zbura ca o săgeata. Apărea și dispărea pe neașteptate, se înalta deasupra copacilor, nu se mai vedea deloc, apoi se repezea în viteză peste apele verzi ale lacului și-i arata prințului tot felul de figuri de zbor. Prințul o urmarea cu un binoclu, visând să piloteze și el un avion care să zboare atât de repede. Cerul era senin, iar fericirea lor a ținut așa, zi de zi, toată vara.

Apoi, când diminețile de toamna s-au făcut mai reci, apărură zburând peste  copaci și alte rândunele gălăgioase. Se strigau agitate unele pe altele. După ce s-au rotit de câteva ori în jurul palatului, ca și cum și-ar fi luat rămas bun, au plecat grăbite în țări mai calde, să se ferească de gerul iernii. Rândunica de la fereastră nu s-a dus cu ele. Prințul era bucuros, dar în sinea lui se temea că, într-o zi celelalte păsări o vor lua la drum pe prietena lui. Se tot gândea ce să facă.

Într-un târziu îi veni ideea să comande o colivie specială și așeza în ea un vas plin cu cea mai dulce și mai parfumată miere. Deși știa că rândunicilor nu le pasă de miere, pentru că nu mănâncă așa ceva, prințul speră ca rândunica lui va fi o excepție, nu va putea rezistă ispitei și se va lasă atrasă în colivie ca să rămână cu el. Dar, din păcate, în ziua următoare, rândunica dispăru fără să apuce să vadă colivia cu miere și nu se mai întoarse.

La început, prințul a fost foarte dezamăgit de plecarea rândunicii. Îi era ciudâ că a plecat fără să-și ia rămas bun de la el. Apoi prințul a devenit tot mai trist. Stătea cu ochii pironiți spre cerul plumburiu și îi venea să plângă. Văzându-l așa trist, cineva i-a adus un papagal galben, să-l țină în colivia cu miere. Dar prințul nici nu a vrut să audă.

– Celui care v-a îndrăzni să o înlocuiască pe prietena mea o să-i tai capul, amenință el.

Nimeni nu înțelegea suferința prințului. Durerea din inima lui creștea și creștea mereu. Nu-i mai venea să mănânce sau să privească pe geam pentru că tot ce făcea îi amintea de prietena lui plecată. Toate păreau să meargă din rău în mai rău.

Într-o noapte, prințul a avut un vis în care s-a întâlnit cu prietena lui. Se făcea că rândunica l-a privit și i-a înțeles suferința.

– Tu suferi pentru că îți este dor de mine. Dar mă cauți mereu într-un loc nepotrivit, în afara ta. Nu mă mai caută acolo unde zburăm asta-vară. Caută-mă chiar în inima ta. Eu sunt chiar aici, înăuntrul tău.

A doua zi, prințul și-a simțit sufletul mai puțin îndurerat. Scoase mierea din colivie și așeza în locul ei un buchet de flori în amintirea rândunicii. Bineînțeles că după un timp, florile s-au ofilit, dar prințul se mai înseninase, așa că a poruncit să fie adus înapoi papagalul galben pe care l-a pus în colivie.

Papagalul era vioi și potrivit în acel loc. Încerca să vorbească, imitându-l și inveselindu-l pe prinț. Se mai spune că timpul a trecut și, după câțiva ani, prințul a devenit un pilot vestit, foarte curajos, care reușea să piloteze avioane de mare viteză. Pe costumul de pilot avea totdeauna o insignă în formă de rândunică.

Basme terapeutice pentru copii, adolescenți și părinți – Sempronia Filipoi

Îndrăgostire vs fericire

Persoana ideală pentru tine este cum ai arata tu la feminin dacă ești bărbat sau cum ai arata tu la masculin în caz că ești femeie.

Nimeni nu vine pe această lume ca fiind persoana ideală pentru tine și ca să te facă pe tine fericit. De fapt, există o singură persoană care te poate face fericit și te invit în fața oglinzii ca să faci cunoștință cu ea.

Doi oameni pot fi fericiți cu adevărat împreună numai atunci când ei sunt fericiți și separat, de unul singur. Îndrăgostirea te poate face să te simți fericit pentru o perioadă, dar este vorba de o fericire falsă deoarece ea dispare odată cu trezirea din starea de îndrăgostire.

Doresc să închei acest articol cu un citat care mie personal îmi place foarte mult despre iubire, fericire și egoismul corect.

Nu vreți să fiți fericiți… Vreți un mic test?… Gândiți-va la cineva pe care îl iubiți foarte mult, cineva de care sunteți foarte apropiat, cineva care vă este foarte drag și spuneți-i acestei persoane din mintea ta: „Mai degrabă aș vrea să am fericirea, decât să te am pe tine. Aș prefera să fiu fericit decât să te am pe tine. Dacă aș avea de ales, fără îndoială că aș alege fericirea.” Oare există printre noi unii care au simțit că sunt egoiști, atunci când au spus asta? Mulți se pare. Vedeți cum ni s-au spălat creierele încât am ajuns să gândim: „Cum am putut fi atât de egoist?”

Dar uitați-va cine este egoist. Imaginați-vă pe cineva spunându-vă vouă: „Cum ai putut fi atât de egoist, încât să alegi fericirea în locul meu?” Probabil că ați simți nevoia să răspundeți: „Scuză-mă, dar cum ai putut fi tu atât de egoist, încât tu să-mi ceri să te prefer pe tine în locul fericirii mele?!”… „Ai vrea să te iubesc cu prețul fericirii mele?”… Nu-i așa că-i nemaipomenit? Eu te-aș iubi cu prețul fericirii mele iar tu m-ai iubi cu prețul fericirii tale și așa am fi avut doi oameni nefericiți…

Conștiența – Capcanele și șansele realității: Despre egoismul corect și chiar indicat – Anthony de Mello

Sunt curioasă să aflu atât părerea ta despre acest articol cât și despre experiențele tale de îndrăgostire și iubire, mai exact cum le vezi tu și care crezi că e rolul lor în viața noastră.

Dacă ți-a plăcut acest articol și simți că ai aflat lucruri utile, te rog distribuie-l și prietenilor tăi pe rețelele de socializare dând un click pe butoanele de mai jos.

Te îmbrățișez cu iubire conștientă,

Dr. Iuliana Rotaru

Abonează-te acum la newsletter ca să fii la curent cu ultimele articole publicate și ca să primești din partea mea un CADOU SURPRIZĂ sub forma unui material audio.