Bine te-am regăsit pe NLP Concept!
Ai fost vreodată judecat și criticat de către cei din jurul tău? Dacă da, îți amintești cum te-ai simțit atunci? Te-ai simțit dezamăgit, descurajat sau poate devalorizat că și cum tu ai fi un fel de oaie neagră a societății?
Înainte să fi făcut primii pași concreți în dezvoltarea personală, m-am simțit de foarte multe ori așa și știu cum este să-ți fie teamă de părerea celorlalți despre tine. Vestea bună este că această teamă poate fi învinsă și am să te învăț cum poți face asta în acest articol.
Teama de a fi judecat de ceilalți te ține în loc, nu te lasă să te dezvolți, să evoluezi și să trăiești viața pe care ți-o dorești. Când ai această teamă, de multe ori te trezești că faci compromisuri și alegeri care nu te reprezintă și nu sunt în beneficiul tău, în acest mod făcându-ți ție un mare deserviciu.
Teama de judecata celorlalți se poate ascunde în spatele multor frici cum sunt teama de a vorbi în public, teama de a nu greși, teama de eșec sau chiar teama de succes. Da, ai văzut bine; există și teamă de succes. Teama de a fi judecat îți sabotează acțiunile făcându-te o persoană pasivă care preferă să nu-și spună părerea și să nu facă nimic ca nu cumva să fie judecată și criticată.
În continuare îți voi relata o povestioară interesantă care ilustrează modul în care suntem judecăți de către semenii noștri.
Un bătrân, o fată și un măgar se îndreptau spre un oraș îndepărtat. După o vreme, bătrânul și fată obosiseră. Astfel, au decis să meargă amândoi în același timp călare pe măgar.
În timp ce treceau prin primul sat, oamenii se uitau la ei cu dispreț și șușoteau între ei astfel: „Ce cruzi trebuie să fie acești doi călători de călăresc amândoi deodată bietul animal; cât de obosit trebuie să fie măgarul!” Bătrânului i se făcu rușine, astfel că se dădu jos de pe măgar, lăsând-o doar pe fată.
În timp ce treceau prin al doilea sat, oamenii se uitau încruntați la ei, șoptind între ei astfel: „Cât de prost crescută este fata; ea călărește măgarul în timp ce bătrânul merge pe jos pe lângă măgar!” Auzind acestea, bătrânul și fata au ales să facă schimb de locuri: bătrânul pe măgar iar fata pe jos.
Când au ajuns în al treilea sat, oamenii priveau cu asprime la ei și murmurau între ei așa: “Cât de iresponsabil este bătrânul să lase fata să meargă pe jos iar el pe măgar!” Saturați de criticile sătenilor, cei doi s-au hotărât să meargă amândoi pe jos, măgarul urmându-i.
Când în sfârșit au ajuns în oraș, oamenii se uitau la ei cu nedumerire și șușoteau astfel: ”Ce proșți sunt ăștia doi, au măgar și totuși nu merg călare pe el; în loc să folosească măgarul ca să nu obosească, ei suferă din cauza prostiei lor!”
Concluzia acestei povestioare este că indiferent de ceea ce alegi să faci, întotdeauna vor exista oameni care să te judece. Și dacă oricum vei fi judecat de unii oameni, de ce să nu alegi să faci ce-ți place și ce-ți aduce bucurie?
Cu cât încerci să eviți mai mult să simți teama de judecată celor din jur, cu atât te va speria mai tare; de aceea este bine să fii atent la emoțiile tale când simți această teamă ca să știi cu cine ai de-a face. Când eram mică, bunicii mei îmi spuneau să stau cuminte pe pat, să nu mă dau jos pentru că sub pat este bau-bau. Și îmi era tare frică de bau-bau; până într-o zi când am mai crescut, m-am dat jos, am luat o lanternă și m-am uitat sub pat; de atunci a început să nu-mi mai fie frică de bau-bau.
În acest articol îți propun 5 instrumente pe care le poți utiliza să te ajute să învingi teama de a fi judecat de ceilalți.
1. Fii tu însuți și acceptă judecata celorlalți
Probabil ai auzit de îndemnul: „Fii tu însuți!”. Oare ce ne împiedică să fim noi înșine? Se pare că am uitat cum e să fim noi înșine, nu mai știm cum. Când am fost mici eram noi înșine și ne venea ușor și natural să ne exprimăm așa cum simțim. Apoi a intervenit „educația” și a început să ni se spună ce și cum ar trebui să facem și să auzim deseori „Nu-i voie”.
Așa s-a format credința că dacă ești tu însuți, ceilalți nu te vor acceptă așa cum ești, iar tu va trebui să te prefaci, să porți măști pentru a fi acceptat. Am ajuns să trăim cu frica că dacă suntem noi înșine, spunem și facem ce simțim, ceilalți nu ne vor accepta, ne vor respinge și ne vor judeca; sau chiar am ajuns să ne fie rușine să spunem ce vrem și ce simțim.
„Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.” – autor anonim
Cu cât vei avea mai mult succes, cu cât vei deveni mai bun și te vei remarca într-un domeniu sau cu cât vei ieși mai mult în evidență, cu atât vei fi cunoscut de mai mulți oameni și, în consecință, vei fi mai judecat. Gândește-te un pic; pe o persoană izolată care nu este cunoscută de nimeni nu are cine să o judece… logic, nu? Fii pregătit să nu te placă toată lumea și acceptă criticile și judecata celorlalți.
2. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla
Al doilea instrument constă în a răspunde la următorul set de întrebări: Care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla dacă alegi să faci ce dorești, dacă te exprimi așa cum ești și îți spui părerea fără să-ți pese de judecata celorlalți? Oare ce pedeapsă insuportabilă ți s-ar putea aplica? Crezi că ai putea supraviețui?
După ce răspunzi la aceste întrebări, îți dai seama că în realitate rămâi în viață și faci față suferinței provocate de oamenii care te-ar judeca. În acest fel este posibil să-ți găsești puterea interioară care să te ajute să-ți dispară încet-încet teama de judecata celorlalți. Apoi imaginează-ți cum o să te simți după ce ți-ai depășit această teamă.
3. Nu lua lucrurile la modul personal
Este bine să înțelegi că atunci când cineva te judecă și te critică verbal, acea persoană nu se referă la tine ca persoană, ci la ceva ce ai spus sau ai făcut. Cei care te judecă au și ei propriile lor temeri și credințe pe care le pot proiecta asupra ta. Oamenilor care te judecă, le este teamă la rândul lor să nu fie judecăți de către ceilalți.
„Oamenii se grăbesc să judece spre a nu fi ei înșiși judecăți.” – Albert Camus
Nu te-ai îngrijora de ceea ce cred și gândesc ceilalți despre tine dacă ai realiza că în realitate oamenii se gândesc foarte puțin la tine deoarece ei sunt mai preocupați de ei înșiși. Când am înțeles acest lucru, pentru prima dată a început să nu-mi mai pese așa de mult de judecata și critica celorlalți.
4. Recunoașterea greșelilor și a faptului că nu ești perfect
Mulți oameni nu recunosc din orgoliu că greșesc sau le vine greu să spună „Am greșit!”. Este nevoie de mult curaj să spui cuiva sau chiar în față unui public „Am greșit când am făcut / zis cutare lucru”. Când accepți că nu ești perfect, că poți greși și recunoști acest lucru cu voce tare, începi să te simți eliberat de sub povara perfecțiunii și a așteptărilor celorlalți.
În momentul în care recunoști public că ai greșit și că nu ești perfect, deja te-ai judecat singur și asta este de ajuns. Și atunci cum să-ți mai fie teamă de judecata celorlalți dacă tu deja te-ai judecat pe tine înaintea lor?
„Este mult mai greu să te judeci pe tine însuți decât să judeci pe altul.” – Antoine de Saint-Exupéry
5. Tehnica întrebărilor
Acest instrument se bazează pe modul în care reacționezi tu atunci când auzi că ești criticat și judecat. În momentul în care persoana care te judecă își termină discursul, în funcție de situație, poți folosi una din următoarele întrebări:
- Pe ce te bazezi când spui asta?
- De unde știi că ceea ce spui este adevărat?
- Ce te face să crezi că lucrurile stau așa cum spui tu?
- Cum ar fi dacă ideea ta ar completa-o pe a mea?
- Cum am putea să punem în practică ideea ta?
Când pui astfel de întrebări, până primești un răspuns, obții un timp de gândire pentru a-ți formulă propriile tale argumente. Uneori poți avea surpriza că interlocutorul tău să-ți răspundă cu „Nu știu ce mă face să gândesc așa.”, după care tu poți să îl întrebi: „Dacă nu știi pe ce te bazezi când spui asta, cum știi că ideea mea nu este bună?”
Utilizarea întrebărilor potrivite pot să întoarcă situația complet în favoarea ta. După ce înveți să pui aceste întrebări când cineva îți critică ideile, vei avea surpriza să observi cât de ușor se blochează interlocutorul tău sau cade pe gânduri pentru că nu are argumente solide sau chiar își schimbă direcția de gândire.
În unele situații poți fi întrebat în mod agresiv “De ce să facem așa cum zici tu?” sau “De ce crezi că este așa cum zici tu?”. Cel mai indicat răspuns la această întrebare este: “Nu trebuie să facem nimic din ceea ce spun eu. Mi-am spus doar părerea personală, care poate să fie acceptată de tine sau poate să fie respinsă”. Când recunoșți că o părere poate să fie acceptată sau nu, îl dezarmezi pe celălalt și nu mai poate să te judece deoarece trebuie să se concentreze pe argumente.
O altă situație apare atunci când cuiva nu-i place de persoana ta și îți respinge din start ideea spunându-ți „Nu îmi place ce spui tu” sau „Nu simt că îmi place ideea spusă de tine”. În acest caz, reacția ta cea mai potrivită este să întrebi „Și ce anume îți place în realitate?”; această întrebare are scopul de a muta atenția de pe persoană pe subiectul aflat în discuție.
De multe ori ne este teamă să ne expunem și să ne apărăm ideile pentru că nu știm cum să facem față unei discuții posibil conflictuale. După ce înveți să utilizezi întrebările potrivite, îți gestionezi mai bine emoțiile și gândurile și nu-ți mai este teamă de un eventual conflict pentru că știi că te poți descurca, iar ca și consecință o să-ți dispară teama de a fi judecat.
Partea interesantă este că atunci când îți învingi teama de a fi judecat, scapi de obiceiul de a-i judecă pe ceilalți.
Vreau să-mi lași un comentariu în care să ne împărtășeșți despre experiența ta în legătură cu teama de a fi judecat de ceilalți și cum ai reușit să scapi de ea. De asemenea, te provoc să ne spui ce ți-ar place să faci dacă știi că nu vei fi judecat.
Dacă ți-a plăcut acest articol, te rog să-l distribui și prietenilor tăi pe rețelele de socializare dând click pe butoanele de mai jos.
Te îmbrățișez cu drag,
Dr. Iuliana Rotaru
 Abonează-te acum la newsletter ca să fii la curent cu ultimele articole publicate și ca să primești din partea mea un CADOU SURPRIZĂ sub forma unui material audio. |
Abonează-te la newsletter!
Alătură-te membrilor acestei comunități și primești GRATUIT materialul audio intitulat Sugestii de prosperitate (mp3).
Bună Iuliana să zic ca oarecum m-am regăsit în cuvintele tale.. Am doar 18 ani dar am ajuns să îmi fie foarte frică de oamenii , de criticile si vorbele urate. Am o boală de aproape 16 ani de zile care oarecum mă izolat de lume ( sunt un fel de crize de epilepsie numai că sunt constientă si doar tremur ) nu neg m-am izolat m-am închis în mine si oarecum fug de a-mi rezolva problemele pentru că sunt o fire foarte sensibila si îmi e frică că desi stiu că am dreptate să nu plătesc eu consecintele prin supărarea celuilalt.. Dă-mi un sfat te rog
Buna Alina Maria!
Iti multumesc pentru comentariu! Apreciez curajul tau de a ne scrie si impartasi despre problemele tale. Ma bucur ca tu la 18 ani citesti articole de dezvoltare personala; mi-ar fi placut sa fi inceput sa citesc si eu la varsta asta astfel de articole.
In primul rand vreau sa-ti spun ca tu esti cea mai importanta persoana pentru tine; tu esti cu tine non-stop, 24 din 24 de ore, ceilalti oameni sunt doar pentru o perioada mai mica sau mai mare in preajma ta. Asadar, daca imi permiti, te-as intreba tu cum te comporti cu tine, cum iti vorbesti, ce iti spui in mod frecvent, esti cea mai buna prietena a ta?
In al doilea rand vreau sa-ti spun ca tu esti o persoana unica; nu mai este cineva in lumea asta la fel ca tine. Si pentru ca esti unica, tu ai un dar unic de oferit lumii. Oamenii sunt diferiti si de aceea este normal sa gandim diferit si sa avem pareri diferite de ale celorlalti. Nu exista vreun om care sa detina adevarul absolut; fiecare are dreptate in felul sau. Avem dreptul sa ne exprimam asa cum suntem si sa ne spunem parerea in mod asertiv fara a-l supara pe celalalt.
De exemplu daca cineva imi spune ca sunt tampita, proasta etc, eu i-as putea raspunde asa: „Asta este parerea ta si ti-o respect, dar permite-mi sa nu fiu de acord cu ea pentru ca eu am alta parere si anume ca eu sunt o persoana inteligenta, extraordinara, minunata, geniala…”
Cu bine, Iuliana
Bună. Am 15 ani sie sunt închisă în mine nici cu părinții nu prea comunic pentru că îmi este frică să nu spum ceva greșit și să fiu criticata sau să mă fac de râs . Îți spun ceva poate amuzant pentru unii dar pe mine ma doare .. A venit vara si eu nu port ochelari de soare ( chiar daca imi doresc fff mult ) pentru ca imi este frica sa nu imi zica cineva ca nu imi sta bine ,ca sunt urata si altele … Daca ma duc intr-o discotecă eu nu pot sa dansez de rusine :((( mi-e frica ca o sa ma fac de ras ma pierd cand toti sunt cu ochii pe mine nici . la scoala la ascultat oral am numai note mici si acum vreau mai mult ca oricand sa depasesc aceasta teama vreau sa fiu EU sa rad sa glumesc si sa nu mai imi pese de ce spun ceilalți :* Mulțumesc :*
Buna Georgiana-Alina si multumesc pentru comentariu!
Vreau sa-ti spun un secret: atunci cand iti dai voie sa gresesti, inveti cel mai mult si evoluezi cel mai rapid. Thomas Edison a esuat de peste o mie de ori pana sa inventeze becul cu incandescenta. Acesta spunea ca fiecare incercare gresita il arunca cu inca un pas inainte.
Draga mea, eu cred ca tu ai niste ochisori foarte frumosi si de aceea iti este frica sa nu zica cineva ca nu iti sta bine cu ochelari de soare :). Straduinta de a place la toata lumea este inutila si ne consuma multa energie. Sunt curioasa daca exista cineva care sa placa la toata lumea.
Atunci cand te duci intr-o discoteca chiar toti sunt cu ochii pe tine? Exista si persoane care sa nu fie cu ochii pe tine?
Numai bine, Iuliana
Bună Iuliana, numele meu este Pascu Ginel, am 20 de ani si mă confrunt cu o situatie mai dificila. O sa încerc sa iti explic pe scurt si dacă mă poti sfătui ti-as fi recunoscător. Sunt student la o facultate în Bucuresti, ideea e ca sunt primul an si acum văd si eu cum este viata de Bucuresti si tentatiile de aici si îmi este foarte greu sa mă acomodez deoarece am un anturaj care este format din persoane mai mari ca mine, 2 dintre ei sunt 2 băieti din aceeasi zona cu mine dar nu prea am avut multe tangente împreună pana sa mă mut cu ei. Sperând ca totul este roz la început am fost de acord sa locuim împreună. Ideea e ca m-am deschis foarte mult în fata lor si ei mă „citesc” foarte bine si îmi cunosc stările emotiile …îmi este foarte greu sa le schimb părerea despre mine .. si de fiecare dată când au ocazia arunca săgeti către mine … si mă critica din multe părti de vedere …În majoritatea cazurilor au dreptate doar ca stiu ca eu nu sunt asa si ca pot mai mult ..însă nu mă pot exprima si nu mă pot impune în niciun fel. As dori un sfat din partea ta… Cum sa mă fac auzit si în acelasi timp si înteles. Am suportat multe la viata mea legare de chestia asta si tot timpul am fost arătat cu degetul… dar în majoritatea cazurilor am stat în jurul persoanelor mai mari ca mine …considerând ca am ceva de învătat de la ele. Însă nu îmi pot crea o personalitate de remarcat. Subconttientul din mine atrage din comportamentul lor diferite reactii iar ei observa ăsta si mă catalogheaza. Sunt foarte orgolios cu toate ca mereu las de la mine … si mereu le întorc părerea si sunt pus la colt …Ce sfat îmi recomanzi? Îti multumesc mult.
Buna Ginel! Intr-adevar, situatia cu care te confrunti tu nu este una usoara, ai iesit din zona ta de confort si ai nevoie sa te acomodezi la noul mediu.
Pentru inceput, iti propun sa iti imaginezi cum ar fi daca am trai intr-o zona unde oamenii ar fi mai inalti si mai grasi ca noi; cred ca ne-am simti scunzi si slabi si la fel ne-ar vedea si ei prin comparatie, nu-i asa?
Tu spui ca in majoritatea cazurilor ai stat in jurul persoanelor mai mari ca tine. Exista un principiu care spune ca e bine sa-ti petreci o treime din timp cu persoane mai bune, mai mari, mai sus, mai evoluate ca tine de la care sa inveti, o treime cu persoane care se afla pe acelasi nivel de dezvoltare ca si tine si cealalta treime cu persoane care sunt mai jos ca tine pentru a le invata tu anumite lucruri.
Iti propun un exercitiu simplu de vizualizare pe care sa-l faci periodic in care sa-ti creezi imaginar acea personalitate de remarcat pe care ti-o doresti si sa te vezi pe tine in cea mai buna varianta a ta. Pur si simplu sa te imaginezi pe tine Ginel, cum iti doresti sa arati, sa fii imbracat, ce atitudine sa ai, ce gesturi, ce comportamente, cum sa vorbesti, cum sa te simti in anumite situatii si ce fel de persoane sa ai in jurul tau care poate te admira si iti apreciaza felul de a fi.
Dupa ce faci exercitiul si pui in aplicare tehnicile prezentate in acest articol, te astept sa revii si sa impartasesti cu noi reusitele tale ca sa ne bucuram impreuna.
Iti doresc succes si sa auzim numai de bine! Iuliana
Draga Iuliana mi-a placut mult articolul…Eu am „pierdut” multi prieteni fiind eu insumi. Nu inteleg de ce oamenii atunci când se termina o relatie, tin sa ti faca reprosuri, sa ti judece actiunile si vorbele, sa te critice…uita ce ai facut bun pentru ei. E trist. Eu una nu raspund la provocari, as vrea sa le spun multe, dar simt ca nu merita sa afle adevarul despre ei insisi, ii las sa creada ca sunt perfecti.
Draga Andreea, multumesc mult pentru apreciere!
Cand se termina o relatie si nu ne mai putem folosi de celalalt pentru a ne satisface nevoile egoiste, atunci mastile cad si se vede cu adevarat cine suntem si cine am fost de-a lungul intregii relatii.
Te felicit pentru curajul de a fi tu insuti!
Buna Iuliana,
Numele meu este Elena si am 27 de ani.
Foarte inspiranta si adevarata modul tau te a inlatura frica de a fi judecat, dar am o intrebare.
Teama de a fi judecat crezi ca se aseamana cu frica de a spune nu , de a nu dezamagi oamenii, sau poate mai bine spus de confruntari.
Spre exemplu atunci cand iti iei inima in dinti si te hotarasti sa iti parasesti iubitul chiar daca stii ca el te iubeste si totusi nu vrei sa il vezi suferind pentru ca si tu o data l-ai iubit si nu stii ce sa-i spui sa nu il doara atat de tare.
Iti multumesc!
Buna Elena! Si multumesc pentru comentariu!
Fiecare NU spus cuiva (atunci cand asa simti) este un DA spus tie!
Cat timp si cu ce pret crezi ca ai putea purta aceasta masca cu iubitul tau? Daca tu nu-l mai iubesti, nu crezi ca ar mai corect sa lasi locul liber pentru altcineva care chiar l-ar iubi cu adevarat? In plus, parasindu-l si tu ai sansa sa gasesti pe cineva pe care sa-l iubesti. Ce parere ai de asta?
Cu bine, Iuliana
Buna Iuliana, am o problema si eu legat de starea mea de spirit. Mie frica de multe ori sa nu ma fac de ras pentru ca si in copilarie eram mult bataia de joc si toti radeau de mine, asta m-o cam marcat si acuma imi este frica sa nu fac ceva prin care sa ma fac de ras chiar daca acuma incerc sa fac sa fiu placut de toti cunoscutii. De multe ori simt ca explodeaza ceva in mine cand is pe punctul sa ma fac de ras. Ai putea sa ma sfatuiesti ce sa fac?
Buna Cristi! Si multumesc pentru comentariu!
Incerci sa fii placut de toti cunoscutii si pentru tine conteaza foarte mult parerea lor despre tine. Cu alte cuvinte cauti validare sociala.
Te invit sa iei un pix si o foaie de hartie si sa scrii ce inseamna pentru tine sa te faci de ras. Sa descrii cel putin 5 situatii de acest gen si cum te simti iar in drept fiecarei situatii cum ai vrea sa te simti de fapt.
Totusi, care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca te-ai face de ras? Crezi ca ai putea supravietui?
Cand simti ca explodeaza ceva in tine ai putea de exemplu sa recunosti public ce simti. De exemplu cand urmeaza sa vorbesti in public poti sa spui ca ai emotii in loc sa incerci sa le ascunzi; oricum nu le poti ascunde, publicul le simte. A recunoaste public ce simti, a-ti recunoaste vulnerabilitatea este un act de curaj.
Este normal sa avem emotii si cu cat incerci sa le ascunzi mai mult cu atat ele vor sa iasa la suprafata, asemenea unor baloane cu aer pe care incerci sa le tii sub apa; de aici vine senzatia ta ca explodeaza ceva in tine pentru ca asa si este. Aceasta explozie de emotii acumulate se poate concretiza chiar si sub forma unei boli.
Daca esti o persoana autodidacta iti recomand sa lucrezi cu tine si sa-ti monitorizezi in permanenta starile de spirit. Daca tu consideri ca ai nevoie de ajutor, iti recomand cursuri de dezvoltare personala sau sedinte individuale de consiliere sau psihoterapie.
Cu bine, Iuliana
Buna Iuliana… am 15 ani si sunt eleva in clasa a 9-a sunt o persoana foarte sentimentala am probleme cu judecata celorlalti cind trec la tabla la scoala,sau cind trebue sa raspund tema,sau cind imi expun parerea in fata clasei de catre toti,mie frica sa nu zica cineva ceva,avem fete fitoase la noi in clasa,ele se cred niste printese,de aia mie frica ca eu sunt foarte timida de mine au scos multe vorbe si mereu sunt judecata de catre unii colegi, si parca vreau sa le arat tuturor ce pot, dar nu am curaj. Imi place mult articolul tau, esti minunata!
Buna Iuliana.M-am regasit in acest articol si cred ca teama mea cea mai mare e sa ma exprim asa cum vreau eu.In anumite situatii am reusit sa scap de frica de a fi judecat,dar dupa un timp m-am inchis in mine iar si am lasat sa fiu judecat iar si iar,si nu am mai facut ceva de teama de a nu fi judecat.Rezolvarea e simpla : ce am facut mai demult in anumite situatii de nu mi-a pasat de judecata altora ?
Ce mi-ar placea sa fac daca stiu ca nu voi fi judecat?Cred ca as vorbi in public si as fi un speaker motivational,asta mi-ar placea cel mai mult si ca bonus le-as arata degetul mijlociu haterilor si le-as spune public : ”I don’t give a shit”.Multumesc mult
Buna Emanuel! Multumim ca ai impartasit cu noi din experienta ta in legatura cu teama de a fi judecat de ceilalti!
In spatele temerii de a te exprima asa cum vrei tu se afla teama de a fi respins sau teama de a nu fi acceptat. Dincolo de ceea ce cred ceilalti despre tine, este mult mai important ceea ce crezi tu despre tine. Atunci cand ai o relatie buna cu tine, te respecti si te iubesti. Cu cat esti mai multumit de tine si iti traiesti viata asa cum iti doresti, cu atat judecata altora despre tine este mai nesemnificativa.
Cred ca ai putea fi un speaker motivational extraordinar. Avem nevoie de oameni ca tine care sa ne inspire cu propria lor poveste de viata si sa ne motiveze sa ne construim viata pe care ne-o dorim.
Cu apreciere, Iuliana