1. Stilul de abordare

• Hipnoza clasică: este directivă și autoritară. Terapeutul preia controlul total asupra procesului și îi dă subiectului instrucțiuni clare, cum ar fi: „Adormi acum!” sau „Vei simți mai puțină durere.” Se bazează pe sugestii directe și impunerea voinței terapeutului asupra subiectului.
• Hipnoza ericksoniană: este indirectivă și colaborativă. Se bazează pe metafore, povești, sugestii indirecte și limbaj subtil. Terapeutul creează un mediu în care clientul este încurajat să acceseze resursele sale interioare pentru a produce schimbarea.

2. Natura inducției

• Hipnoza clasică: utilizează metode formale și rigide de inducție, adesea cu accent pe relaxare fizică profundă sau fixarea atenției (ex. privitul unui obiect).
• Hipnoza ericksoniană: inducția este flexibilă și personalizată pentru fiecare client. Poate include conversații aparent obișnuite, tehnici de confuzie, povești sau utilizarea limbajului care să stimuleze imaginația.

3. Tipul de sugestii

• Hipnoza clasică: sugestiile sunt directe și clare, fără ambiguitate (ex. „Te vei simți fericit și relaxat.”).
• Hipnoza ericksoniană: sugestiile sunt indirecte și implicite, adesea sub formă de alegere aparent liberă (ex. „Poți descoperi cum să te simți mai confortabil în felul tău unic.”).

4. Rolul clientului

• Hipnoza clasică: clientul are un rol mai pasiv, fiind receptiv la comenzile terapeutului.
• Hipnoza ericksoniană: clientul este considerat o parte activă a procesului. Resursele interioare ale acestuia sunt valorificate, iar terapeutul facilitează accesul la acestea.

5. Utilizarea transei hipnotice

• Hipnoza clasică: transele sunt adânci și controlate strict de terapeut. Accentul este pe obținerea unei stări hipnotice evidente.
• Hipnoza ericksoniană: se poate lucra în transe ușoare sau chiar fără ca subiectul să fie conștient că este într-o stare hipnotică. Este utilizat orice moment de relaxare sau concentrare spontană.

6. Flexibilitate și creativitate

• Hipnoza clasică: tehnicile sunt standardizate, mai puțin adaptate personalității sau nevoilor specifice ale clientului.
• Hipnoza ericksoniană: este foarte flexibilă și creativă, adaptându-se stilului de comunicare și contextului fiecărui client. Fiecare sesiune este unică.

7. Fundament teoretic

• Hipnoza clasică: se bazează pe ideea că terapeutul exercită control asupra minții subconștiente a clientului.
• Hipnoza ericksoniană: inspirată de Milton H. Erickson, se concentrează pe resursele și capacitatea de autovindecare a clientului, folosind limbajul ca instrument terapeutic.

8. Exemple de utilizare

• Hipnoza clasică: este frecvent utilizată în cazuri precum renunțarea la fumat, gestionarea durerii sau controlul greutății, unde sugestiile directe pot fi eficiente.
• Hipnoza ericksoniană: este preferată în psihoterapie, coaching și situații complexe, cum ar fi trauma, conflictele interioare sau problemele emoționale, datorită caracterului său subtil și personalizat.

Concluzie

Hipnoza este o tehnică versatilă utilizată în diverse contexte terapeutice. În funcție de abordare, se poate vorbi despre două tipuri majore: hipnoza clasică (directivă) și hipnoza ericksoniană (nondirectivă). Fiecare metodă are caracteristici și aplicații distincte, adaptate la nevoile clienților și stilul terapeutului.

Hipnoza clasică este mai potrivită pentru cei care răspund bine la un stil autoritar și sugestii directe. Hipnoza ericksoniană, prin subtilitatea și flexibilitatea sa, este ideală pentru clienții care necesită o abordare personalizată și mai puțin intruzivă. Aceasta din urmă este preferată în multe contexte moderne datorită accentului pe autonomie și colaborare.

Cu drag,

Iuliana Rotaru PhD

Abonează-te acum la newsletter ca să fii la curent cu ultimele articole publicate și ca să primești din partea mea un CADOU SURPRIZĂ sub forma unui material audio.