Bine te-am reîntâlnit  pe NLP Concept!

Oamenii sunt ființe sociale și au nevoie de alți oameni, au nevoie să trăiască printre oameni. Fie că sunt în cuplu sau în celibat au nevoie să interacționeze cu alți oameni, acest lucru ajutându-i să se maturizeze psiho-emoțional, să crească și să evolueze personal, social și profesional.

Sunt extrem de puțini oameni care aleg să trăiască singuri prin munți, în pustietate fără absolut niciun contact uman. De obicei aceștia au ajuns la un nivel de conștiință foarte înalt încât nu mai pot trăi printre oameni.

Nevoia omului de a interacționa cu alți oameni

În legătură cu nevoia omului de interacțiune, există un experiment psihologic care s-a efectuat pe trei grupuri de bebeluși într-un orfelinat. Copiii din primul grup au fost tratați de către îngrijitoare cu afecțiune, cu îmbrățișări, cu alintături; cei din al doilea grup au fost tratați cu jigniri, țipete și bătaie; iar cei din al treilea grup au fost tratați cu răceală, copiii fiind ignorați afectiv, adică nici îmbrățișați, nici bătuți. Toți acești bebeluși au fost schimbați și hrăniți de către îngrijitoare la fel la același interval de timp. După o perioadă de timp de câțiva ani, s-a observat că cei din primul grup s-au dezvoltat armonios, cei din al doilea grup au dezvoltat retard mintal iar cei din al treilea grup nu au supraviețuit.

Poate că ai auzit și tu de expresia: „Iubește-mă sau urăște-mă, dar nu mă ignora căci ignorarea doare cel mai tare.” Atunci când suntem copii, interacțiunea cu părinții sau îngrijitorii noștri, așa cum este ea, bună sau rea, este esențială pentru supraviețuirea și dezvoltarea psiho-emoțională și socială. Pentru o dezvoltare armonioasă, creierul uman al unui copil are nevoie să se conecteze cu un alt creier.

Odată deveniți adulți maturi emoțional și independenți afectiv și financiar, putem supraviețui în caz că cineva ne ignoră sau când ne retragem în solitudine, fără să fim în contact non-stop cu alte ființe umane.

„Rău este cu rău dar mai rău este fără rău” este un proverb românesc extrem de nociv căci ne menține într-o mentalitate de victimă. Acesta reprezintă o credință limitativă care reflectă foarte bine dependența de suferință. În acest mod, un individ abuzat în copilărie va tinde să între în relații de cuplu toxice și va prefera să rămână în ele suportând agresiuni greu de imaginat decât să fie singur. Da, știu! Este dureros, dar sunt mulți care gândesc astfel.

Programarea socială și frica de singurătate

Este doar o chestiune de presiune și programare socială cum că oamenii trebuie să aibă un partener de viață, să se căsătorească și să facă copii. Este o alegere personală dacă vrem să trăim în cuplu sau în celibat pentru o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă. Nu toate persoanele sunt potrivite să trăiască în cuplu.

Prea mulți oameni întră în relații de cuplu nepotrivite de teamă să nu rămână singuri. Și astfel, aceștia ajung să trăiască așa-numita singurătate în doi care este cu adevărat dureroasă. Decât într-o relație nepotrivită, mai bine singur(ă); căci astfel vei avea ocazia să întâlnești pe cineva potrivit ție la timpul potrivit, dacă asta îți dorești, și îi oferi și celuilalt această ocazie.

Partenerul nostru este oglinda noastră

La momentul în care ne aflăm, avem lângă noi partenerul pe care îl merităm. Fie că ne place sau nu, partenerul nostru este oglinda noastră și ne arată unde mai avem de lucrat la noi. Din acest considerent relația de cuplu constituie un vehicul de evoluție rapidă.

Nu este cazul să generalizăm cum că toate femeile sau toți bărbații sunt într-un fel sau altul. Ci mai degrabă ne-am putea întreba ce anume din noi atrage aceeași tipologie de partener. Pe măsură ce ne eliberăm de rănile emoționale și de tiparele negative de gândire și comportament, creștem și evoluăm, vom întâlni oameni mai frumoși și mai potriviți nouă.

Orice relație, fie că este o relație de cuplu, de familie, de prietenie, de colegialitate, de parteneriat, începe de la relația noastră cu propria persoană. De cele mai multe ori, oamenii nu se iubesc pe ei înșiși și așteaptă să vină cineva în viața lor care să-i iubească în locul lor și ca să le umple golul interior. În Biblie este scris: „Iubește-ți aproapele ca pe ține însuți.” și asta înseamnă că dacă tu nu te iubeșți pe tine, nu-ti poți iubi nici aproapele.

Este în regulă fie că ești în cuplu fie în celibat

Nu este nimic în neregulă cu tine dacă în acest moment, adult fiind, ești singur fără partener de viață, fără să fii căsătorit sau fără să ai copii. Până să întâlnești pe acel cineva potrivit ție, dacă asta îți dorești, folosește acest timp în favoarea ta lucrând la tine ca să-ti descoperi potențialul și ca să devii cea mai bună versiune a ta.

Folosește acest timp stând în solitudine ca să te cunoști mai bine, să te împrieteneșți cu tine, să te dedici activităților și hobby-urilor care îți bucură sufletul, să-ți faci noi prieteni, noi cunoștințe și să-ți descoperi noi pasiuni și hobby-uri.

Relația de cuplu și lucrul cu propria persoană

Dacă vrei să ai o relație de cuplu cu orice preț, fără să te cunoști pe tine însuți și fără să știi ce vrei de la o relație, riști să intri în relații nepotrivite. Relația de cuplu reprezintă una dintre cele mai provocatoare domenii din viața unui adult căci oamenii au nevoie de intimitate, de afecțiune, de conexiune emoțională, au nevoie să iubească, să fie iubiți și să împărtășească bucuriile vieții.

Relația de cuplu nu este un dat și nu merge de la sine. La început când cei doi sunt îndrăgostiți, lucrurile par să vină ușor și natural căci fiecare se află sub influență unui cocktail hormonal și face multe lucruri pe care nu le-ar face în mod normal.

Abia după terminarea frumoasei perioade de îndrăgostire, partenerii au ocazia să se cunoască cu adevărat cu calitățile și defectele lor și să aleagă să pună bazele unei relații armonioase bazată de valori și scopuri comune.

De cele mai multe ori, relațiile de cuplu scot la lumină cele mai profunde traume și suferințe emoționale ale partenerilor care se cer a fi vindecate și eliberate. Aceștia ajung să reconstituie în mod inconștient relația dintre ai lor părinți care este în majoritatea cazurilor una disfuncțională cu multe reproșuri, manipulări și șantaj emoțional .

Astfel, femeile și bărbații își aleg un partener care prezintă caracteristici similare cu ale tatălui respectiv ale mamei lor sau chiar opusul, ceea ce înseamnă că tot părintele de sex opus reprezintă etalonul.

Înainte de a intra într-o relație de cuplu este important ca fiecare individ să lucreze cu el însuși pentru a se cunoaște mai bine, pentru a se debarasa de credințele și programările sociale negative care nu îi aparțin și a-și stabili prioritățile în viață.

Apoi odată intrat într-o relație de cuplu, lucrul cu propria persoană continuă având în plus prezența partenerului care îți va fi cea mai bună oglindă și îți va indica unde mai ai de lucrat la tine. Principiul oglinzilor din psihologie spune că suntem că niște oglinzi unii pentru ceilalți și putem vedea și recunoaște în ceilalți doar ceea ce conținem și noi, fie că exprimăm sau nu.

Doi oameni pot fi fericiți cu adevărat în relația de cuplu, numai dacă ei sunt fericiți și separat. Nu este responsabiliatea partenerului să te facă fericit(ă), responsabilitatea partenerului este propria sa fericire, propria sa stare de bine.

Terapia relației de cuplu

Unele cupluri renunță la relația de cuplu mult prea repede imediat după primul conflict nedând vreo șansă reală relației lor. Pe când altele rămân împreună chiar dacă relația a devenit extrem de toxică plină de manipulări, abuzuri și agresiuni verbale și fizice.

Ca și în cazul terapiei individuale, terapia de cuplu ar trebui luată în considerare atunci când apar neînțelegeri, conflicte sau răceală și comunicarea devine superficială. Cu cât partenerii caută soluții mai devreme și apelează la terapie, cu atât relația lor are șanse mai bune să se armonizeze rapid iar comunicarea să devină una asertivă și autentică conducând la o conexiune emoțională profundă.

Scopul terapiei de cuplu nu este acela de a salva relația cu orice preț. O terapie de cuplu cu rezultate bune poate înseamnă fie restabilirea armoniei în relație acolo unde este posibil, fie poate însemna separarea acceptată și asumată de ambii parteneri că fiind cea mai bună soluție.

Indiferent de cum alegi, în cuplu sau în celibat, alege în mod înțelept! Alege ceea ce te face fericit și împlinit, pentru că așa vrei tu, așa simți tu, nu pentru că așa vrea mama, tata sau oricine altcineva.

Aștept feedback-ul tău într-un comentariu mai jos în care să împărtășești cu noi despre cum alegi tu să trăiești în cuplu sau în celibat și despre ce te-a determinat să alegi astfel.

Dacă ți-a plăcut acest material și ai găsit informații interesante, poți să-l distribui prietenilor tăi pe rețelele de socializare ca să ajungă la cine are nevoie de el.

Te îmbrățișez cu drag,

Iuliana Rotaru

Abonează-te acum la newsletter ca să fii la curent cu ultimele articole publicate și ca să primești din partea mea un CADOU SURPRIZĂ sub forma unui material audio.